Am decis! Rasuna vocea clericului, cu mantia cea neagra si klobukul cel negru dar margini verzi stravezii ce ii acoperea capul, in timp ce se intoarse cu fata spre trupele de soldati de jos. 6 talanti, nu 7, si paine, pentru ca sa fie din belsug pentru toata lumea!
Si vocile soldatilor de mai jos izbucnira in urale de rasuna valea, in timp ce ecourile se imprastiau printre tunurile si tancurile si restul de masinarii de metal, aliniate printre zecile mii de soldati, creand un tot uniform, care aproape parea ca o fata care se misca uniform, rezonand ca raspuns la vocile clericilor de sus de pe stanca cea inalta.
Si sa ne aducem aminte, urma vocea altui comandant, de ce facem asta! De ce mergem la razboi sa ne luam razbunare?
Mergem la razboi pentru Gigelush, purcelul sfant, pe care inamicii nostrii l-au transformat in tocanita. Si imediat pe ecranele masive care se aflau in jurul marii adunari, aparu imaginea lui Gigelush, purcelul cel pufos, si dupa ce se odihnira secunde bune pe ecran, imaginea se preschimba intr-o aburinda oala cu tocanita, de unde Gigelush nu mai putea sa isi afirme zambetul cel maret. Si ca din senin, linistea si respectul care se asternura peste mormanele de soldati si metal, s-au transformat in strigate furioase si un siroi de emotii, ale miilor de oameni care acum isi exprimau adulatia fata de purcelul sfant, care fusese rapit de tribul de nemernici, si transformat in tocanita, iar acum, ramasesera fara scop in viata, fara lider, fara speranta. Mersul la razboi era unica solutie, pentru a-si lua inapoi de la ei, ceea ce cu atata cruditate le fusese luat din sanul inimii lor.