by i | Jan 16, 2025 | Uncategorized
i slept and i wept,
and sometimes while walking in the light,
some tears i shed
some nights were kept,
apart,
and broken eyes,
wide as starry nights that twinkled endlessly,
while whole world slept.
i leaped into the stars and then i dreamt,
of sunny little trees, and storms that breathed with ease,
and while caressed by the never ending breeze,
in depth i walked.
i moved into the sunless night.
with sand flowing over my feet and half the dark sun in the distance visible to me, but noone near,
you’re all never meant to disappear,
but here i am, alone i walk and walking is enough.
by i | Jan 16, 2025 | Uncategorized
Ladies and gentlemen,
i address to you from the mud, because that's the only way to look at the sky.
Back against the earth,
Hands stretched wide,
Feet firmly sat upon the ground,
Water flowing freely, upside down.
i'm here for a check,
i'm here for a reason,
Not once shall i ever consider the word treason.
i'm here for a carry,
i'm here to say,
i'm here not to worry,
i'm just here to play.
Shall we have a night, when we'll entertain,
one gentle lady,
or one gentile man.
i am here to find, your finest young ladies,
a kind gentle soul, that'd open your purses
so i could fulfill some of your wildest dreams,
you could dash in amazement,
maybe`ven cry some tears.
Have an old magician, say what he'd want,
a couple of pennies, some beads on a strand.
Shall we begin?
by i | Jan 16, 2025 | Uncategorized
firava-i luna cand doreste,
sa curga lumea intristata,
in valuri reci se varsa cerul,
prin noaptea cea intunecata
un vifor cald sopteste bland,
si soarele `ncalzeste,
un cantec lin transforma'n gand
si luna `ncremeneste
prin noaptea cea intunecata
in valuri reci se varsa cerul,
prin nori adanci cu un pas greu,
calcand, paseste zeul
cu ochii`n sus la acest pamant,
privind ce-a fost odata
cu lancea-n spate pregateste
nevoi de-o noua armata
by i | Jan 16, 2025 | Uncategorized
Daca`i sa plec `napoi la cer,
O fac cu bucurie,
Pentru ca raza de iubir` ce-am caut`
N-a fost a mea sa fie.
Si-au fost multe zile ce-au trecut,
Si`n fata mea `fost una,
Dar de vazut eu n-am vazut,
Si n-a stiut nici Luna.
Si nici Luna n-a stiut,
Pe mine sa ma`nvete,
Cand eu copil am fost, valori,
In viata mea povete.
Dar totusi eu cu mintea mea,
Desi`n carti mi-a stat mult nasul,
N-am reusit ca sa pricep,
`iubirii dulce glasul.
Nicicum nu pot sa fac acum,
Pe cine sa pun vina,
Decat pe mintea mea si pe capul meu,
Doar Rareș bata-l vina.
Si n-am stiut nici sa respect,
Alegeri ce-am facut
Si dorinte am zis ca`ndeplinesc,
Pana la capat n-am putut.
De fapt de stiut ce trebuie sa fac,
Am stiut cu siguranta,
Dar motivatie si lene,
`Lasat far` de speranta.
Pentru ca am crezut ca daca dai,
Ceva `napoi el vine,
De la persoana cu care `ncepi
Sa faci o noua lume.
Poate-am cerut prea mult, prea repede,
Si n-am mers pana la capat,
Sa dovedesc ca partea mea.
Am facut-o
Si mandru eu sa fiu,
Ca vorba mi-am tinut-o
Dar lumea nu s-a comportat,
Asa cum ea a zis-o
by i | Jan 16, 2025 | Uncategorized
Am decis! Rasuna vocea clericului, cu mantia cea neagra si klobukul cel negru dar margini verzi stravezii ce ii acoperea capul, in timp ce se intoarse cu fata spre trupele de soldati de jos. 6 talanti, nu 7, si paine, pentru ca sa fie din belsug pentru toata lumea!
Si vocile soldatilor de mai jos izbucnira in urale de rasuna valea, in timp ce ecourile se imprastiau printre tunurile si tancurile si restul de masinarii de metal, aliniate printre zecile mii de soldati, creand un tot uniform, care aproape parea ca o fata care se misca uniform, rezonand ca raspuns la vocile clericilor de sus de pe stanca cea inalta.
Si sa ne aducem aminte, urma vocea altui comandant, de ce facem asta! De ce mergem la razboi sa ne luam razbunare?
Mergem la razboi pentru Gigelush, purcelul sfant, pe care inamicii nostrii l-au transformat in tocanita. Si imediat pe ecranele masive care se aflau in jurul marii adunari, aparu imaginea lui Gigelush, purcelul cel pufos, si dupa ce se odihnira secunde bune pe ecran, imaginea se preschimba intr-o aburinda oala cu tocanita, de unde Gigelush nu mai putea sa isi afirme zambetul cel maret. Si ca din senin, linistea si respectul care se asternura peste mormanele de soldati si metal, s-au transformat in strigate furioase si un siroi de emotii, ale miilor de oameni care acum isi exprimau adulatia fata de purcelul sfant, care fusese rapit de tribul de nemernici, si transformat in tocanita, iar acum, ramasesera fara scop in viata, fara lider, fara speranta. Mersul la razboi era unica solutie, pentru a-si lua inapoi de la ei, ceea ce cu atata cruditate le fusese luat din sanul inimii lor.
